Când pleci în lume

oneworld
Ce-aș lua într-o valiză dacă ar trebui să plec din țară ar putea să fie un subiect foarte potrivit pentru blogul meu despre minimalism. Aș putea să scriu despre viața simplă, garderoba capsulă și debarasare sau despre cele câteva dăți când am plecat în alte locuri pentru perioade mai lungi.

Întrebarea mi-a adus însă în primul rând aminte de experiența colegei mele Alina, care a abandonat un job călduț ca să fie voluntar timp de o lună în Lesbos, o insulă grecească unde zilnic sosesc câteva mii de refugiați. Periodic, zeci sau sute dintre ei nu mai apucă să ajungă la mal.

La câteva zile după ce s-a întors de acolo, Alina povestea cum oamenii care traversau marea în bărci gonflabile supraaglomerate erau nevoiți de multe ori să își arunce în apă puținele bagaje pe care le aveau, ca să evite să se scufunde. Mai toți aveau atârnate de gât actele de identitate, învelite într-o bucată de plastic, singurele lucruri de care depindea cu adevărat soarta lor mai departe.

Ne e greu să înțelegem realitățile altora până nu intrăm în contact cu emoțiilor lor, chiar și de departe, printr-o poveste sau un film documentar.

Putem să mai cunoaștem o părticică din viața oamenilor cu care împărțim aceeași lume între 21 – 27 martie, la a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului, One World Romania. În programul de anul aceasta au fost selectate 60 de filme tulburătoare (din 1111!), împărțite în 8 categorii: Cabinetul de criză al Europei, Valiza cu refugiați, Drepturi și strâmbe, Ochiul vânăt al dragostei noastre, Trăim ca să muncim?, Dincolo de cămașa de forță și Delicatessen.

E prea puțin important ce lucruri de strictă necesitate ar fi în valiza ipotetică cu care aș pleca în lume. Mi-ar plăcea sigur să am cu mine un tatuaj mental cu vorbele psihiatrului Victor Frankl, un supraviețuitor al Holocaustului : „Unui om i se poate lua totul, mai puțin un singur lucru: cea din urmă dintre libertățile omenești, aceea de a-și alege atitudinea în fața oricăror circumstanțe, de a-și urma propria cale.” Cum reușim să supraviețuim interior sau să îi ajutăm pe alții să o facă, în situații dramatice, e întrebarea la care mi-ar plăcea să căutăm mai mult răspunsuri.

Putem să găsim măcar frânturi din ele la filmele și dezbaterile de la One World, pentru care ar merita să ne mutăm pentru o săptămâna în sala de cinema. Ne vedem acolo! :)

Când pleci în lume

Minimalismul in carti: Magia Ordinii

Am fost surprinsa sa aflu ca Magia Ordinii (The Magic of Tidying Up) a japonezei Marie Kondo e o carte atat de vanduta (peste 2 milioane de exemplare). Asta inseamna ca multi oameni se simt depasiti de situatie cand vine vorba sa gestioneze lucrurile care s-au acumulat in casele lor.

Marie Kondo a transformat interesul ei pentru ordine si triere, pe care se pare ca il avea de mica, intr-un business prosper. In viata de zi cu zi ea consiliaza japonezi napaditi de lucruri in birouri si case, in procesul de restabilire a ordinii. Si eu care credeam ca japonezii sunt printre cei mai frugali oameni din lume…

Cartea prezinta metoda KonMari, un mix de tehnici si sfaturi pentru debarasare, aranjare si depozitare a lucrurilor in casa, si, la sfarsit, schimbarile pe alte planuri ale vietii pe care le poate aduce ordinea din casa.

Marie spune ca debarasarea trebuie sa se intample precum dezlipirea rapida a unui plasture de pe o rana, adica sa triezi si sa ordonezi toate lucrurile din casa dintr-un foc. Recomanda totusi sa faci lucrul asta pe categorii, in ordinea dificultatii: haine (si ele tot pe categorii), carti, hartii, maruntisuri, obiecte diverse si obiecte cu valoare sentimentala.

Modalitatea de triere e urmatoarea. Aduni toate obiectele din fiecare categorie pe covor, le iei pe rand in maini si te intrebi daca lucrul respectiv iti inspira bucurie. Daca raspunsul e da, ramane cu tine, altfel ajunge in sacul de gunoi (de donatii/reciclare, as schimba eu).

La capitolul aranjare si depozitare a hainelor, Kondo spune ca ar fi un anumit mod in care fiecare haina se simte mai bine (pe umeras, impaturita, rulata) – ceva ce tu trebuie sa determini “ghicind” gandurile hainei – si propune impaturirea si depozitarea pe verticala pentru majoritatea lucurilor – ceva ce eu nu am inteles inca cum se face.

Apoi, fiecare obiect trebui sa aiba locul lui bine stabilit in casa. Nimic nu trebuie lasat la intamplare, pe mese, scaune, covor. Ea isi goleste zilnic si geanta, pune tot ce e in ea la locul prestabilit si geanta intr-o husa in dulap.

Probabil pentru ca si-a petrecut mare parte din viata preocupata de obiecte si aranjarea lor, Marie are un fel mai special de a se raporta la ele. In viziunea ei trebuie sa multumim lucrurilor pe care vrem sa le aruncam pentru serviciul pe care ni l-au facut pana acum si celor pe care le folosim pentru ajutorul de zi cu zi. Similar, sugereaza sa ne salutam casa in fiecare zi cand revenim in ea si sa ii multumim pentru ca ne ofera gazduire. In felul asta intram intr-o relatie cu ea si lucrul asta se simte in modul in care merg lucrurile acasa.

Dupa ce pastrezi si aranjezi in dulap numai lucrurile care iti aduc bucurie, Marie Kondo spune ca poti sa-ti vezi mai clar interesele si pasiunile. Exercitiul trierii e tot un exercitiu de autocunoastere care poate fi mai uneori mai eficient decat reflectia sterila sau ascultarea parerilor altora despre noi. In carte da exemplul unei colege care lucra in domeniul IT si care dupa trierea cartilor pastrase doar studii de asistenta sociala, domeniul care o pasiona de fapt.

Aici cred ca rezida motivul adevarat pentru care merita sa incerci metoda asta. Daca esti debusolat si nu stii incotro sa o mai iei, un antrenament in luarea de decizii in privinta lucrurilor mici care iti provoaca bucurie sau care te preseaza poate sa fie crucial pentru decizii mai mari legate de viata ta. La partea de schimbari de viata mi s-au parut interesante urmatoarele remarci:

“Unele dintre efectele magice ale acestei activitati este increderea in propria capacitate de decizie”

“Daca cercetam mai profund motivele pentru care nu putem renunta la ceva acestea sunt numai doua: atasamentul de trecut sau frica de viitor. (…) acestea guverneaza nu numai felul in care iti selectezi obiectele dar reprezinta si criteriile in functie de care faci alegeri in fiecare aspect al vietii tale, inclusive relatiile cu oamenii si slujba ta.”

Concluzia mea: Metoda asta are potential. Deocamdata mi-am aranjat doar sosetele dupa ea :) dar mi-am propus ca la urmatoare curatenie prin dulapuri sa o incerc.

Minimalismul in carti: Magia Ordinii

Lecturi minimaliste #2

Primul obicei de blog continua. Sper sa va bucurati saptamana asta de:

  • Un interviu marca DOR cu supercampionul Andrei Rosu, despre schimbari de obiceiuri si fiecare zi petrecuta ca o viata in miniatura – Calea lui Rosu
  • O recenzie marca brainpickings pentru cartea Big Magic de Elizabeth Gilbert, o pledoarie pentru descoperirea si exersarea rezervorului nesfarsit de creativitate din noi  – Big Magic (Elizabeth Gilbert) 

Lecturi minimaliste #2

Lecturi minimaliste #1

Oricat as blama internetul pentru dependenta pe care mi-a format-o si timpul pe care l-am pierdut aiurea in compania lui, nu pot sa neg impactul pe care cateva site-uri, pagini, articole le-au avut in viata mea. In lipsa lor n-as fi aflat lucuri esentiale despre mine, n-as fi cunoscut cativa oameni importanti, nu s-ar fi facut lumina in cateva cotloane din castelul imens, plin de necunoscut dar fascinant care e viata.

Pentru ca vreau sa pastrez undeva toate mainile de ajutor virtuale pe care le gasesc, incep astazi un ritual saptamanal de blog sub titlul de “lecturi minimaliste”.

Adun aici in fiecare saptamana articole care se refera intr-un fel sau altul la viata simpla, libertate, echilibru, autocunoastere si gasirea sensului propriu.

 Saptamana asta sper sa va foloseasca:

  • Un test de verificare sanatatii, mai presus de corpul fizic, in care curajul si entuziasmul de a ne arunca in lucruri noi si complicate sunt indicatori esentiali – Sunt sanatos? Autoconsult
  • O introducere pentru o carte despre sensul muncii, ca factor esential pentru satisfactia si performanta noastra – Why we work?
  • Un eseu despre ziua de duminica, o zi pentru reintoarcerea la sine si mai putin pentru risipirea in distractii – Ce facem cu duminica?
Lecturi minimaliste #1