Reality check: De ce să ne simplificăm viața, până la urmă?

Suntem îngroziți de tragedia din Colectiv. Revoltați și motivați să contribuim la o schimbare, să nu mai tolerăm abuzurile și neglijența. Câți dintre noi n-o să se afunde însă iar, în scurt timp, în viața lor încâlcită, complicată, într-o continuă criză de timp, înecată în confuzie și lipsă de sens?

Din lumina asta cred ca se înțelege cel mai bine de ce o viață simplă, din care am eliminat tot ce ne împovărează inutil și în care alegem conștient cu ce activități ne umplem fiecare zi, nu e doar un moft sau o modă. Spațiul fizic, mental sau temporal pe care îl recuperăm devine disponibil pentru acțiunile dificile, dar cu adevărat importante pe care le avem de întreprins în existența noastră limitată.

Lista de “to do”-uri esențiale e lungă, dar în contextul dramei recente e clar că e nevoie să ne folosim energia, timpul și claritatea recâștigate și ca să facem partea noastră din intervenția de care e nevoie ca să funcționăm normal ca societate. În țara în care trăim, să ne facem bine treaba la locul nostru de muncă nu e suficient. În același timp, nu trebuie nici să ne lăsăm toată viața deoparte ca să ne dedicăm salvării lumii și nici măcar a României. Doar câteva ore pe săptămână, în fiecare săptămână, o să facă o diferență.

A fost impresionantă mobilizarea din toată perioada asta, oamenii care au donat bani și sânge, au sprijinit rudele și răniții în spitale, au participat la proteste, au făcut liste cu oameni care să înlocuiască guvernanții și, în general, tot ce s-a putut întreprinde la cald într-o situație de criză. Schimbările esențiale o să se întâmple însă într-un interval mai lung și ar fi impardonabil să ne retragem tocmai la partea asta.

Din toate câte sunt de facut, mi se pare de necontestat nevoia unei mase critice care să se implice într-o activitate organizată de restartare a administrației. Pentru cei care nu au avut contact până acum cu acest domeniu m-am gândit să recomand câteva organizații din sfera participării publice cu care am interacționat la un moment dat și în care am încredere:

Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Funky Citizens

Asociația Salvați Bucureștiul

Activewatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul de Resurse Juridice

Dacă vreți să vă luati în serios rolul de cetățeni activi, câteva ore pe săptămână, o să găsiți cu siguranță sprijin la organizațiile de mai sus. Pentru sancționarea potlogăriilor primarului, corectarea unei legi strâmbe, respectarea unui drept încălcat și tot ce mai trecem cu vederea în speranța că o să se schimbe ca prin minune.

Drept răsplată, implicarea în acțiuni care ne depășesc propria gradină o să ne aducă un lucru pe care îl căutăm cu disperare: sentimentul că existența noastră are un sens. Clar, puternic, aducător de pace și fericire.

Reality check: De ce să ne simplificăm viața, până la urmă?

O calatorie minimalista

Mi-am pus primele intrebari legate de necesitatea obiectelor in viata noastra in timpul unei vizite la o matusa de-ale tatei. In sufrageria ei nu exista canapea iar biblioteca continea doar carti ordonat asezate, fara urma de bibelouri, vaze sau scrumiere. Locul contrasta cu apartamentul nostru unde lucrurile ne stateau in cap, culminand cu camera mea unde ca sa ajungi in partea cealalta a incaperii trebuia sa escaladezi un pat. Desi incercam mereu cu mama sa facem trieri, debarasari, rearanjari, situatia nu se imbunatatea prea mult niciodata.

Am inceput sa inteleg acum vreo trei ani ca motivul era o atitudine anume cu privire la lucruri, ca refuzul de a colectiona, burdusi, cumpara sau pastra e o alegere lucida de a respinge tot ce te impovareaza fara vreun folos.

Descoperisem atunci The Minimalists, un blog pe care doi tipi scriau despre minimalism si cum le-a schimbat el viata. Eliberarea si claritatea de care vorbeau pareau foarte apetisante. Ce faceau ei era mai mult decat a scapa de nimicurile din casa. Isi reevaluasera toata viata: job-urile banoase care nu i-au impedicat insa sa intre in datorii, casele de sute de metri patrati din care foloseau doar dormitorul pentru cateva ore de somn, relatiile de convenienta care ii secau de energie. Toate schimbarile culminau cu intrarea intr-un nou capitol al vietii, unul in care nevoia de consum era mult mai mica si, deci, presiunea de a castiga multi bani redusa. Noua situatie lasase loc unei demisii si urmaririi pasiunii pe care fiecare dintre ei o avea.

De atunci am tot dat peste povesti despre simplitate voluntara in Franta, SUA si chiar Romania. Nu m-am hotarat sa le copiez de a doua zi. Ideile pe care le-am citit mi-au intrat insa in cap si si-au sapat drumul spre realitate in timp.

Consumul de orice fel a devenit mult mai constient si mi-a ocupat mai putin timp, economisirea a devenit un scop deliberat si mare parte din energia mea s-a concentrat pe explorare si alegerea constienta a experientelor pe care le vreau in viata mea.

Minimalismul la exterior e insa doar linistea dinaintea furtunii. Natural e sa urmeze o debarasare interioara, de frici, traume, idei toxice. Procesul asta doare inevitabil, dar cu cat il parcurgem mai devreme cu atat putem sa ne bucuram mai mult de viata si de noi in deplinatatea frumusetii noastre.

O calatorie minimalista