O calatorie minimalista

Mi-am pus primele intrebari legate de necesitatea obiectelor in viata noastra in timpul unei vizite la o matusa de-ale tatei. In sufrageria ei nu exista canapea iar biblioteca continea doar carti ordonat asezate, fara urma de bibelouri, vaze sau scrumiere. Locul contrasta cu apartamentul nostru unde lucrurile ne stateau in cap, culminand cu camera mea unde ca sa ajungi in partea cealalta a incaperii trebuia sa escaladezi un pat. Desi incercam mereu cu mama sa facem trieri, debarasari, rearanjari, situatia nu se imbunatatea prea mult niciodata.

Am inceput sa inteleg acum vreo trei ani ca motivul era o atitudine anume cu privire la lucruri, ca refuzul de a colectiona, burdusi, cumpara sau pastra e o alegere lucida de a respinge tot ce te impovareaza fara vreun folos.

Descoperisem atunci The Minimalists, un blog pe care doi tipi scriau despre minimalism si cum le-a schimbat el viata. Eliberarea si claritatea de care vorbeau pareau foarte apetisante. Ce faceau ei era mai mult decat a scapa de nimicurile din casa. Isi reevaluasera toata viata: job-urile banoase care nu i-au impedicat insa sa intre in datorii, casele de sute de metri patrati din care foloseau doar dormitorul pentru cateva ore de somn, relatiile de convenienta care ii secau de energie. Toate schimbarile culminau cu intrarea intr-un nou capitol al vietii, unul in care nevoia de consum era mult mai mica si, deci, presiunea de a castiga multi bani redusa. Noua situatie lasase loc unei demisii si urmaririi pasiunii pe care fiecare dintre ei o avea.

De atunci am tot dat peste povesti despre simplitate voluntara in Franta, SUA si chiar Romania. Nu m-am hotarat sa le copiez de a doua zi. Ideile pe care le-am citit mi-au intrat insa in cap si si-au sapat drumul spre realitate in timp.

Consumul de orice fel a devenit mult mai constient si mi-a ocupat mai putin timp, economisirea a devenit un scop deliberat si mare parte din energia mea s-a concentrat pe explorare si alegerea constienta a experientelor pe care le vreau in viata mea.

Minimalismul la exterior e insa doar linistea dinaintea furtunii. Natural e sa urmeze o debarasare interioara, de frici, traume, idei toxice. Procesul asta doare inevitabil, dar cu cat il parcurgem mai devreme cu atat putem sa ne bucuram mai mult de viata si de noi in deplinatatea frumusetii noastre.

O calatorie minimalista