Când pleci în lume

oneworld
Ce-aș lua într-o valiză dacă ar trebui să plec din țară ar putea să fie un subiect foarte potrivit pentru blogul meu despre minimalism. Aș putea să scriu despre viața simplă, garderoba capsulă și debarasare sau despre cele câteva dăți când am plecat în alte locuri pentru perioade mai lungi.

Întrebarea mi-a adus însă în primul rând aminte de experiența colegei mele Alina, care a abandonat un job călduț ca să fie voluntar timp de o lună în Lesbos, o insulă grecească unde zilnic sosesc câteva mii de refugiați. Periodic, zeci sau sute dintre ei nu mai apucă să ajungă la mal.

La câteva zile după ce s-a întors de acolo, Alina povestea cum oamenii care traversau marea în bărci gonflabile supraaglomerate erau nevoiți de multe ori să își arunce în apă puținele bagaje pe care le aveau, ca să evite să se scufunde. Mai toți aveau atârnate de gât actele de identitate, învelite într-o bucată de plastic, singurele lucruri de care depindea cu adevărat soarta lor mai departe.

Ne e greu să înțelegem realitățile altora până nu intrăm în contact cu emoțiilor lor, chiar și de departe, printr-o poveste sau un film documentar.

Putem să mai cunoaștem o părticică din viața oamenilor cu care împărțim aceeași lume între 21 – 27 martie, la a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului, One World Romania. În programul de anul aceasta au fost selectate 60 de filme tulburătoare (din 1111!), împărțite în 8 categorii: Cabinetul de criză al Europei, Valiza cu refugiați, Drepturi și strâmbe, Ochiul vânăt al dragostei noastre, Trăim ca să muncim?, Dincolo de cămașa de forță și Delicatessen.

E prea puțin important ce lucruri de strictă necesitate ar fi în valiza ipotetică cu care aș pleca în lume. Mi-ar plăcea sigur să am cu mine un tatuaj mental cu vorbele psihiatrului Victor Frankl, un supraviețuitor al Holocaustului : „Unui om i se poate lua totul, mai puțin un singur lucru: cea din urmă dintre libertățile omenești, aceea de a-și alege atitudinea în fața oricăror circumstanțe, de a-și urma propria cale.” Cum reușim să supraviețuim interior sau să îi ajutăm pe alții să o facă, în situații dramatice, e întrebarea la care mi-ar plăcea să căutăm mai mult răspunsuri.

Putem să găsim măcar frânturi din ele la filmele și dezbaterile de la One World, pentru care ar merita să ne mutăm pentru o săptămâna în sala de cinema. Ne vedem acolo! :)

Când pleci în lume