Când pleci în lume

oneworld
Ce-aș lua într-o valiză dacă ar trebui să plec din țară ar putea să fie un subiect foarte potrivit pentru blogul meu despre minimalism. Aș putea să scriu despre viața simplă, garderoba capsulă și debarasare sau despre cele câteva dăți când am plecat în alte locuri pentru perioade mai lungi.

Întrebarea mi-a adus însă în primul rând aminte de experiența colegei mele Alina, care a abandonat un job călduț ca să fie voluntar timp de o lună în Lesbos, o insulă grecească unde zilnic sosesc câteva mii de refugiați. Periodic, zeci sau sute dintre ei nu mai apucă să ajungă la mal.

La câteva zile după ce s-a întors de acolo, Alina povestea cum oamenii care traversau marea în bărci gonflabile supraaglomerate erau nevoiți de multe ori să își arunce în apă puținele bagaje pe care le aveau, ca să evite să se scufunde. Mai toți aveau atârnate de gât actele de identitate, învelite într-o bucată de plastic, singurele lucruri de care depindea cu adevărat soarta lor mai departe.

Ne e greu să înțelegem realitățile altora până nu intrăm în contact cu emoțiilor lor, chiar și de departe, printr-o poveste sau un film documentar.

Putem să mai cunoaștem o părticică din viața oamenilor cu care împărțim aceeași lume între 21 – 27 martie, la a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului, One World Romania. În programul de anul aceasta au fost selectate 60 de filme tulburătoare (din 1111!), împărțite în 8 categorii: Cabinetul de criză al Europei, Valiza cu refugiați, Drepturi și strâmbe, Ochiul vânăt al dragostei noastre, Trăim ca să muncim?, Dincolo de cămașa de forță și Delicatessen.

E prea puțin important ce lucruri de strictă necesitate ar fi în valiza ipotetică cu care aș pleca în lume. Mi-ar plăcea sigur să am cu mine un tatuaj mental cu vorbele psihiatrului Victor Frankl, un supraviețuitor al Holocaustului : „Unui om i se poate lua totul, mai puțin un singur lucru: cea din urmă dintre libertățile omenești, aceea de a-și alege atitudinea în fața oricăror circumstanțe, de a-și urma propria cale.” Cum reușim să supraviețuim interior sau să îi ajutăm pe alții să o facă, în situații dramatice, e întrebarea la care mi-ar plăcea să căutăm mai mult răspunsuri.

Putem să găsim măcar frânturi din ele la filmele și dezbaterile de la One World, pentru care ar merita să ne mutăm pentru o săptămâna în sala de cinema. Ne vedem acolo! :)

Când pleci în lume

Reality check: De ce să ne simplificăm viața, până la urmă?

Suntem îngroziți de tragedia din Colectiv. Revoltați și motivați să contribuim la o schimbare, să nu mai tolerăm abuzurile și neglijența. Câți dintre noi n-o să se afunde însă iar, în scurt timp, în viața lor încâlcită, complicată, într-o continuă criză de timp, înecată în confuzie și lipsă de sens?

Din lumina asta cred ca se înțelege cel mai bine de ce o viață simplă, din care am eliminat tot ce ne împovărează inutil și în care alegem conștient cu ce activități ne umplem fiecare zi, nu e doar un moft sau o modă. Spațiul fizic, mental sau temporal pe care îl recuperăm devine disponibil pentru acțiunile dificile, dar cu adevărat importante pe care le avem de întreprins în existența noastră limitată.

Lista de “to do”-uri esențiale e lungă, dar în contextul dramei recente e clar că e nevoie să ne folosim energia, timpul și claritatea recâștigate și ca să facem partea noastră din intervenția de care e nevoie ca să funcționăm normal ca societate. În țara în care trăim, să ne facem bine treaba la locul nostru de muncă nu e suficient. În același timp, nu trebuie nici să ne lăsăm toată viața deoparte ca să ne dedicăm salvării lumii și nici măcar a României. Doar câteva ore pe săptămână, în fiecare săptămână, o să facă o diferență.

A fost impresionantă mobilizarea din toată perioada asta, oamenii care au donat bani și sânge, au sprijinit rudele și răniții în spitale, au participat la proteste, au făcut liste cu oameni care să înlocuiască guvernanții și, în general, tot ce s-a putut întreprinde la cald într-o situație de criză. Schimbările esențiale o să se întâmple însă într-un interval mai lung și ar fi impardonabil să ne retragem tocmai la partea asta.

Din toate câte sunt de facut, mi se pare de necontestat nevoia unei mase critice care să se implice într-o activitate organizată de restartare a administrației. Pentru cei care nu au avut contact până acum cu acest domeniu m-am gândit să recomand câteva organizații din sfera participării publice cu care am interacționat la un moment dat și în care am încredere:

Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Funky Citizens

Asociația Salvați Bucureștiul

Activewatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul de Resurse Juridice

Dacă vreți să vă luati în serios rolul de cetățeni activi, câteva ore pe săptămână, o să găsiți cu siguranță sprijin la organizațiile de mai sus. Pentru sancționarea potlogăriilor primarului, corectarea unei legi strâmbe, respectarea unui drept încălcat și tot ce mai trecem cu vederea în speranța că o să se schimbe ca prin minune.

Drept răsplată, implicarea în acțiuni care ne depășesc propria gradină o să ne aducă un lucru pe care îl căutăm cu disperare: sentimentul că existența noastră are un sens. Clar, puternic, aducător de pace și fericire.

Reality check: De ce să ne simplificăm viața, până la urmă?

Cât costă fericirea ta?

Am citit acum câteva luni cu încântare (poate naivă) cartea lui Tim Ferriss, Săptămâna de lucru de 4 ore. Printre zecile de sfaturi și recomandări de aplicații și scurtături care pot să-ți facă viața mai bună și munca mai puțină era menționat și un calculator de cost de viață ideală.

Calculul se face în doi pași. Întâi afli care e suma minimă cu care poți să trăiești (instrument aici). Realizarea că de fapt nu ai nevoie de foarte mulți bani ca să nu ajungi pe străzi îți dă libertatea de a risca și de a face schimbări în viața ta. Suma asta e formată din cheltuieli pe care nu poți să le ocolești (chirie, utilități, sport, câteva ieșiri în oraș, etc) plus un fond de rezervă și ar trebui să excludă lucruri de care poți să te lipsești pentru că nu aduc valoare în viața ta.

Apoi, aduni costurile tuturor lucrurilor pe care susții că ai vrea să le ai sau să le trăiești, să zicem într-un an, dar pentru care îți lipsesc banii (instrument aici). Pentru că unora le e greu să își formuleze dorințele, Tim enumeră niște posibile vise:

  • un loc pe care vrei să îl vizitezi
  • o experiență memorabilă pe care vrei să o trăiești pănă la sfârșitul vieții
  • o activitate pe care vrei să o faci zilnic
  • o activitate pe care vrei să o faci săptămânal
  • ceva ce ai vrut dintotdeauna să înveți

(poate să fie și o datorie de care vrei să scapi sau orice altceva ar contribui la o viață ideală pentru tine)

Din cele două calcule rezultă o sumă pe care trebuie să o câștigi lunar ca să-ți trăiești visul cu ochii. Așa-i că nu știi care e numărul magic pentru tine?

Toți spunem că ne-ar plăcea să avem mai mulți bani, să câștigăm la loterie, să primim o moștenire dar dacă de fapt diferența dintre câștigurile noastre și viața de vis nu e chiar așa de mare?

Exercițiu ăsta te obligă să îți definești clar visurile, să afli cât costă și cât mai trebuie să câștigi ca să le obții. Un obiectiv precis și tangibil (cine știe, poate e doar un plus de 500 lei/ lună) o să fie întotdeauna mai ușor de atins decât fantasmele în care câștigi la loto un million de euro sau te căsătorești cu un milionar/ o milionară. :)

Nu cred că dorințele materiale sunt rele în sine. De fapt, dacă te străduiești să le obții, ai mari șanse să-ți dai seama că unele dintre ele nu te împlinesc (spre deosebire de cineva care jinduiește la ele toată viața dar le consideră intangibile) și să cauți apoi mai departe sursele reale de pace.

Sounds like a plan to me!

Cât costă fericirea ta?

Garderoba capsula – take one – vara 2015

Clothes2

Vara asta am alcatuit prima mea garderoba capsula, varianta adaptata contextului – restrictii bugetare si oferta nesatisfacatoare.

Inainte sa povestesc cum a functionat pentru mine as mai spune ca:

Ideal ar fi ca inainte sa formati capsula sa faceti si o debarasare in dulap. Cel mai simplu mi s-a parut scenariul in care se scot toate hainele din dulap si se distribuie in patru gramezi:

  • imi place, imi vine bine, o port – se pastreaza
  • nu o port dar nu pot sa o dau, fara sa stiu de ce – se pastreaza pana la urmatoarea analiza
  • nu-mi place/ nu-mi vine bine/ n-o port chiar daca e intr-o stare buna – se doneaza
  • e rupta/ patata/ decolorata/ nu mai poate fi folosita – se recicleaza

Introducerea garderobei capsula in viata ta nu trebuie sa fie o noua sursa de stres. Principiile nu sunt batute in cuie. Poti sa mai scoti un sacou sau o pereche de incaltaminte de ploaie de la depozitare daca nu ai prevazut unele situatii si poti sa umpli un gol si in timpul sezonului daca gasesti perfectiunea intruchipata a unui obiect de pe lista ta. Important e sa nu mai faci cumparaturi impulsive si sa-ti mobilizezi creativitatea pentru combinatii cu lucrurile pe care le ai deja.

Practic, la mine s-a intamplat cam asa:

  • Am golit o sectiune de dulap cu bara pentru umerase unde erau suprapuse si ingramadite camasi, sacouri, veste.
  • Am scos de pe rafturi sau din diverse dulapuri toate hainele de vara. Initial nu le-am numarat pentru ca m-am gandit ca n-au cum sa fie mai mult de 30. De asemenea, pentru ca supravietuisera deja mai multor runde de debarasare, toate imi placeau intr-o masura rezonabila.
  • Le-am asezat pe fiecare pe cate un umeras in dulapul eliberat in functie de tip de obiect, lungime si culoare (sacouri/ cardigane, rochii, pantaloni lungi, fuste, pantalon scurti, camasi, tricouri)
  • M-am bucurat ca le-am vazut asa ordonate si aerisite

Ce am facut diferit fata de teorie?

  • Nu am cautat golurile din garderoba si nu am alocat un buget pentru umplerea lor. Pentru ca de mai multi ani am cumparat doar haine simple cumva nu mi s-a parut ca exista lipsuri esentiale. Avand in minte niste minusuri la capitolul haine de vara facusem cateva achizitii la sfarsitul iernii la reduceri (2 tricouri) si in primavara de la miniprix (1 pereche jeans scurti + 1 pereche jeans lungi).
  • Am cumparat o pereche de pantofi in timpul sezonului, pe care ii vroiam de mult si au aparut din nou intr-unul dintre magazinele mele preferate.
  • Cand am numarat de curiozitate toate lucrurile… Surpriza! Erau 32 de obiecte de imbracaminte si 7 de incaltaminte, mai mult decat numarul obisnuit dintr-o capsula clasica.

Ce mi-a placut?

  • Nu am simtit deloc ca ma plictisesc, ca n-am cu ce sa ma imbrac si ca am nevoie sa ma duc prin magazine sa caut piese noi.
  • Nu am mai petrecut minute in sir cu ochii pironiti in dulap fara nicio idee de tinuta.
  • Nu am mai uitat de unele haine, ca atunci cand erau stivuite in rafturi sau raspandite in 3 dulapuri.
  • Hainele aranjate in ordine si aerisit in dulap chiar m-au ajutat sa imaginez combinatii de care sa fiu multumita.
  • Am putut sa imi dau seama clar ce haine nu prea am folosit si sa iau o decizie in privinta lor (3 neatinse si 3 purtate o data sau de doua ori).
  • Am fost mai multumita de modul in care ma imbrac decat in alte perioade ale vietii mele

Ce nu mi-a placut?

As vrea sa pot juca rolul de avocat al acuzarii dar chiar nu am gasit niciun defect capsulei. As putea totusi sa spun ca:

  • Atunci cand adopti stilul minimalist e mult mai greu sa gasesti haine sau incaltaminte care sa iti placa. Pentru un obiect simplu, uni si intr-o culoare neutra design-ul/croiala devin mult mai importante. O forma care sa imi mangaie privirea sau care sa ma avantajeze se gaseste mai degraba in magazinele mai scumpe…
  • Din acelasi motiv a devenit greu sa inlocuiesc unele obiecte care sunt aproape de ultima suflare. Le port in continuare pana se aliniaza astrele.

Coming next: Capsula de toamna :)

Garderoba capsula – take one – vara 2015

Minimalismul in carti: Magia Ordinii

Am fost surprinsa sa aflu ca Magia Ordinii (The Magic of Tidying Up) a japonezei Marie Kondo e o carte atat de vanduta (peste 2 milioane de exemplare). Asta inseamna ca multi oameni se simt depasiti de situatie cand vine vorba sa gestioneze lucrurile care s-au acumulat in casele lor.

Marie Kondo a transformat interesul ei pentru ordine si triere, pe care se pare ca il avea de mica, intr-un business prosper. In viata de zi cu zi ea consiliaza japonezi napaditi de lucruri in birouri si case, in procesul de restabilire a ordinii. Si eu care credeam ca japonezii sunt printre cei mai frugali oameni din lume…

Cartea prezinta metoda KonMari, un mix de tehnici si sfaturi pentru debarasare, aranjare si depozitare a lucrurilor in casa, si, la sfarsit, schimbarile pe alte planuri ale vietii pe care le poate aduce ordinea din casa.

Marie spune ca debarasarea trebuie sa se intample precum dezlipirea rapida a unui plasture de pe o rana, adica sa triezi si sa ordonezi toate lucrurile din casa dintr-un foc. Recomanda totusi sa faci lucrul asta pe categorii, in ordinea dificultatii: haine (si ele tot pe categorii), carti, hartii, maruntisuri, obiecte diverse si obiecte cu valoare sentimentala.

Modalitatea de triere e urmatoarea. Aduni toate obiectele din fiecare categorie pe covor, le iei pe rand in maini si te intrebi daca lucrul respectiv iti inspira bucurie. Daca raspunsul e da, ramane cu tine, altfel ajunge in sacul de gunoi (de donatii/reciclare, as schimba eu).

La capitolul aranjare si depozitare a hainelor, Kondo spune ca ar fi un anumit mod in care fiecare haina se simte mai bine (pe umeras, impaturita, rulata) – ceva ce tu trebuie sa determini “ghicind” gandurile hainei – si propune impaturirea si depozitarea pe verticala pentru majoritatea lucurilor – ceva ce eu nu am inteles inca cum se face.

Apoi, fiecare obiect trebui sa aiba locul lui bine stabilit in casa. Nimic nu trebuie lasat la intamplare, pe mese, scaune, covor. Ea isi goleste zilnic si geanta, pune tot ce e in ea la locul prestabilit si geanta intr-o husa in dulap.

Probabil pentru ca si-a petrecut mare parte din viata preocupata de obiecte si aranjarea lor, Marie are un fel mai special de a se raporta la ele. In viziunea ei trebuie sa multumim lucrurilor pe care vrem sa le aruncam pentru serviciul pe care ni l-au facut pana acum si celor pe care le folosim pentru ajutorul de zi cu zi. Similar, sugereaza sa ne salutam casa in fiecare zi cand revenim in ea si sa ii multumim pentru ca ne ofera gazduire. In felul asta intram intr-o relatie cu ea si lucrul asta se simte in modul in care merg lucrurile acasa.

Dupa ce pastrezi si aranjezi in dulap numai lucrurile care iti aduc bucurie, Marie Kondo spune ca poti sa-ti vezi mai clar interesele si pasiunile. Exercitiul trierii e tot un exercitiu de autocunoastere care poate fi mai uneori mai eficient decat reflectia sterila sau ascultarea parerilor altora despre noi. In carte da exemplul unei colege care lucra in domeniul IT si care dupa trierea cartilor pastrase doar studii de asistenta sociala, domeniul care o pasiona de fapt.

Aici cred ca rezida motivul adevarat pentru care merita sa incerci metoda asta. Daca esti debusolat si nu stii incotro sa o mai iei, un antrenament in luarea de decizii in privinta lucrurilor mici care iti provoaca bucurie sau care te preseaza poate sa fie crucial pentru decizii mai mari legate de viata ta. La partea de schimbari de viata mi s-au parut interesante urmatoarele remarci:

“Unele dintre efectele magice ale acestei activitati este increderea in propria capacitate de decizie”

“Daca cercetam mai profund motivele pentru care nu putem renunta la ceva acestea sunt numai doua: atasamentul de trecut sau frica de viitor. (…) acestea guverneaza nu numai felul in care iti selectezi obiectele dar reprezinta si criteriile in functie de care faci alegeri in fiecare aspect al vietii tale, inclusive relatiile cu oamenii si slujba ta.”

Concluzia mea: Metoda asta are potential. Deocamdata mi-am aranjat doar sosetele dupa ea :) dar mi-am propus ca la urmatoare curatenie prin dulapuri sa o incerc.

Minimalismul in carti: Magia Ordinii

Lecturi minimaliste #2

Primul obicei de blog continua. Sper sa va bucurati saptamana asta de:

  • Un interviu marca DOR cu supercampionul Andrei Rosu, despre schimbari de obiceiuri si fiecare zi petrecuta ca o viata in miniatura – Calea lui Rosu
  • O recenzie marca brainpickings pentru cartea Big Magic de Elizabeth Gilbert, o pledoarie pentru descoperirea si exersarea rezervorului nesfarsit de creativitate din noi  – Big Magic (Elizabeth Gilbert) 

Lecturi minimaliste #2

Garderoba: o abordare minimalista

Am avut mai tot timpul o relatie frustranta cu hainele. Pana pe la 14 ani saraca mama si-a pierdut multe duminici cu mine rascolind in selectia de chinezisme din orasul nostru de provincie pentru ceva care sa-mi placa. Dupa ce le cumparam imi schimbam brusc parerea despre ele si deveneau sursa de anxietate si remuscari de cate ori deschideam dulapul. Pana pe la 20 garderoba mea a fost un mix de lucruri primite, ramasite din liceu si achizitii impulsive (lucruri care mi se pareau cool dar nu se potriveau cu nimic din ce aveam deja).

Gluma s-a ingrosat insa cand am inceput sa lucrez si a fost nevoie sa arat ca un adult responsabil. Fizionomia nu ma ajuta oricum, chiar si la 26 de ani unii oameni care nu ma cunosc inca ma mai intreaba daca sunt majora.

Pe langa a-mi gasi un stil care sa ma reprezinte mi-am dorit sa nu ma mai aflu in situatia in care sa am un dulap plin si sa nu stiu cu ce sa ma imbrac si, in plus, sa cheltui inteligent si cu minima risipa de timp.

Cumva mi-am dat seama ca mai multe lucruri simple, uni, in culori neutre combinate nu prea au cum sa dea gres. Am adoptat stilul minimalist fara sa imi propun neaparat. Faptul ca ai o idee despre ce iti place nu te opreste insa de la shopping irational si excesiv. Tin minte perioade in care in fiecare sambata bateam magazinele in cautare de noutati si posibile chilipiruri. Am auzit despre colectii de peste 30 de tricouri albe sau perechi de jeans. Simple, uni, in culori neutre dar intr-un numar covarsitor. Nu am ajuns la astfel de numere dar aveam cu siguranta multe tricouri si nicio fusta, multi pantofi sport si nicio pereche mai feminina.

Noi beculete s-au aprins cand am citit despre minimalisti (in majoritate barbati) care si-au limitat numarul de posesiuni la 100 sau mai putin din care doar o treime obiecte de imbracaminte.

Toate astea s-au adunat ca intr-un puzzle cand am descoperit conceptul de garderoba caspula (cel mai bine ilustrat pe Un-fancy), pentru mine, solutia la goana nebuna dupa haine.

Principiile suna cam asa:

  • capsula se construieste inainte de inceputul fiecarui sezon si se poarta pe toata durata lui
  • capsula contine un numar fix de haine si pantofi – numarul obisnuit e intre 30 – 37 (un exemplu de garderoba de toamna de pe Un-fancy contine 16 topuri, 4 jachete, 8 pantaloni/fuste/rochii si 9 perechi de incaltaminte); sunt excluse lenjeria intima, pijamalele, echipamentul sportiv si accesoriile
  • piesele pe care le alegi trebuie evident sa se poata combina cat mai bine intre ele
  • capsula se alcatuieste din obiecte pe care le detii deja si piese cheie pe care le cumperi inainte de inceputul sezonului pentru a completa golurile din capsula
  • trebuie sa stabilesti un buget fix pentru completarea golurilor
  • ideal e sa asezi piesele din capsula pe umerase, aerisit, intr-un dulap, in asa fel incat sa iti fie usor sa le vezi pe toate si sa imaginezi combinatii potrivite
  • depozitezi restul de haine intr-un loc cat mai putin accesibil
  • dupa startul sezonului nu mai scotocesti dupa alte haine in dulap si, evident, nu mai cumperi nimic

Ce zici, merita o incercare?

Coming next: concluziile primei mele experiente cu garderoba capsula

Garderoba: o abordare minimalista

Miscarea caselor mici

Miscarea caselor mici (tiny house movement) e un curent arhitectural si social care promoveaza o viata simpla traita in case mici, care s-a dezvoltat mai ales in SUA – unde suprafata medie a unei case ajunsese la 247 m2 in 2013 in timp ce veniturile deveneau tot mai nesigure – dar care s-a raspandit in ultimii ani si in Japonia, Germania, Spania sau Marea Britanie. Miscarea nu e noua dar nu se putea sa fie mentionata pe un blog despre minimalism :).

Pe scurt, adeptii acestei miscari au refuzat sa-si traiasca viata sub amenintarea unui credit ipotecar si au gasit solutii inovatoare dar mai ales ieftine pentru a-si asigura un acoperis de-asupra capului. Locuintele variaza de la casute pe roti la garaje transformate, apartamente mici, foste spalatorii de bloc sau case noi, pe pamant, constuite mici din start.

Rezultatele sunt spectaculoase si chiar daca nu ma vad locuind intr-o casuta pe roti, m-au inspirat multe dintre solutiile de organizare a spatiului pe care le-am vazut la ei.

Cumpararea unei case si creditul ipotecar sunt subiecte spinoase pe care fiecare le gestioneaza in acord cu stilul de viata pe care si l-a ales – sper, constient. Vreau doar sa aduc in discutie ideea ca putem obtine lucrurile pe care ni le dorim mai usor decat ne-am imagina daca suntem atenti la toate resursele de care dispunem – creativitatea fiind cea mai pretioasa dintre ele.

Asadar, daca nu ati aflat pana acum de fenomentul asta, va invit sa vedeti un colaj de case mici, intr-un film simpatic cu oameni care au decis altfel decat norma in privinta caminului lor.

Miscarea caselor mici

Lecturi minimaliste #1

Oricat as blama internetul pentru dependenta pe care mi-a format-o si timpul pe care l-am pierdut aiurea in compania lui, nu pot sa neg impactul pe care cateva site-uri, pagini, articole le-au avut in viata mea. In lipsa lor n-as fi aflat lucuri esentiale despre mine, n-as fi cunoscut cativa oameni importanti, nu s-ar fi facut lumina in cateva cotloane din castelul imens, plin de necunoscut dar fascinant care e viata.

Pentru ca vreau sa pastrez undeva toate mainile de ajutor virtuale pe care le gasesc, incep astazi un ritual saptamanal de blog sub titlul de “lecturi minimaliste”.

Adun aici in fiecare saptamana articole care se refera intr-un fel sau altul la viata simpla, libertate, echilibru, autocunoastere si gasirea sensului propriu.

 Saptamana asta sper sa va foloseasca:

  • Un test de verificare sanatatii, mai presus de corpul fizic, in care curajul si entuziasmul de a ne arunca in lucruri noi si complicate sunt indicatori esentiali – Sunt sanatos? Autoconsult
  • O introducere pentru o carte despre sensul muncii, ca factor esential pentru satisfactia si performanta noastra – Why we work?
  • Un eseu despre ziua de duminica, o zi pentru reintoarcerea la sine si mai putin pentru risipirea in distractii – Ce facem cu duminica?
Lecturi minimaliste #1

Marea debarasare – ce facem cu lucrurile în plus?

debarasare

Cam de doua ori pe an ma incumet sa verific complet dulapurile si sertarele pe care le ocup si incerc sa identific lucruri care nu imi mai folosesc. Demersul de debarasare a produs de-a lungul timpului cantitati mai mari sau mai mici de foi xeroxate, publicatii si mape de presa, haine si suveniruri sub forma de harti, pliante, vederi. Cu plasticul, hartia si sticla e destul de simplu, pe strazile mari se gasesc containere pentru colectare selectiva, la mine pe strada cel putin sunt.

Pentru restul de lucruri, aruncatul pur si simplu la gunoi este ultima solutie la care vreau sa recurg. Asta pentru ca ma bantuie imaginea unei gropi de gunoi gigantice care acumuleaza toate maruntisurile noastre nedegradabile si care o sa ne inghita la un moment dat orasul, cu tot cu noi in el.

Cu gandul asta, mi-am pierdut destul timp (note for future self) gandindu-ma cum sa scap de lucrurile care nu imi mai trebuie si am retinut urmatoarele:

Hainele & incaltamintea & accesoriile

  • in stare buna, dar mai degraba practice se pot dona la Policlinica Sociala Regina Maria, Magazinul Caritabil Social Exchange (Bucuresti), REDU/ Mai bine si Fundatia Emaus (Iasi), containerele Federatiei Caritas (Timisoara) sau la parohiile care au un sistem de distributie a donatiilor
  • in stare foarte buna si mai degraba deosebite, care poate nu vi se mai potrivesc ca stil sau marime pot fi donate si valorificate la Merci Charity Boutique (Bucuresti) – unde sunt vandute pentru a finanta proiectele de spriinire a copiilor cu afectiuni oncologice – sau la REDU (Iasi), un alt magazin social inovator.
  • lucruri noi si branduite se pot vinde site-uri tip OLX sau okazii.ro

Revistele glossy pot fi donate unui artist (in cazul meu sora mea) pentru colaje sau alte proiecte. Pe cele mai putin atractive vizual, dar cu continut evergreen (Dilema Veche, Formula AS) eu le-am dus la centrul de zi pentru seniori al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, dupa ce am intrebat in prealabil daca le-ar fi de folos.

Aparatura electronica & co (cablurile, CD-uri, floppy disk-uri, casti, incarcatoare vechi, baterii, becuri, electrocasnice mici) am dus-o la cel mai apropiat centru de reciclare, un magazin Profi (gasit pe Harta Reciclarii).

E incredibil cate feluri de deseuri si lucruri inutile poate sa produca/ gazduiasca o casa. Pentru cele mai rare dintre ele se poate gasi un loc potrivit pe Harta Reciclarii.

Lucrurile inca functionale sau care pot fi reparate, pot fi donate si pe grupul freecycle_bucuresti@yahoogroups.com doar ca e posibil sa dureze mai mult pana sa fie cerute de cineva.

Nu in ultimul rand, daca te mustra constiinta in legatura cu achizitii costisitoare si nefolosite site-urile de tip OLX sau okazii.ro sunt un posibil leac. Eu am postat cateva lucruri acolo si pentru toate am primit cel putin o cerere.

Daca iti plac evenimentele urbane, de ceva timp in Bucuresti se organizeaza yard sales (Yard Sale, Love Yard Sale, Spatiul M60 Stuff Sale) , la care, contra unei taxe de participare poti sa mergi cu o colectie mai mare de haine, incaltaminte si accesorii (eventual adunate in grupul de prietene) in stare foarte buna si sa recuperezi o parte din risipa.

Mai sunt probabil multe alte ponturi pentru lucrurile de care vrem sa scapam asa ca daca mai stii vreunul m-as bucura sa imbogatim lista de mai sus.

Marea debarasare – ce facem cu lucrurile în plus?